|
29 iulie 2007
Interviu
„Studenţii sunt profesionişti la început de formare”
Alina Dimofte, Alexandra Popescu
Matei Puiu (25 de ani), este student în anul al doilea la programul de masterat Montaj de Film şi TV / Programe Audiovizuale.
El a ales această specializare după terminarea Facultăţii de Cibernetică Statistică si Informatică Electronică din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice.
Ce părere ţi-ai format despre facultate în primul an de masterat?
La masterat sunt oameni care lucrează în domenii diverse: media, publicitate, TV. Sunt scenarişti, regizori… de toate „culorile”. Au vârste cuprinse între 20 şi 50 de ani. În aceste condiţii, contează foarte mult motivaţia si experienţa. Poţi să faci schimb de idei cu oricine. Paleta de oameni este diversă. Mulţi vin din TV pentru că le creşte salariul dacă au diploma asta. Se vine şi din interese, să cunoşti oameni. Nu ştiu care e finalitatea, dar îmi place.
Ai făcut cursurile de pregătire pentru admiterea în facultate?
Am fost la cursuri de pregătire pentru examenul de admitere şi la Regie şi la Comunicare Audiovizuala (CAV). Am dat examen la CAV şi am intrat al treilea, dar am renunţat pentru că era taxa foarte mare, iar eu mai şi lucram, deci… Oricum, taxa era enormă. Ajungea la vreo 3.000 de euro pe an. Toată facultatea era peste 10.000 de euro. Am dat aşadar la masterat.
După părerea ta, se poate intra la facultate fără aceste cursuri de iniţiere?
Destul de greu. E posibil, dar e greu.
Ce aplicaţii practice aţi avut până acum?
La masterat, în primul an, ca aplicaţie practică am avut doar cursul de montaj. În primul semestru, am avut de făcut un colaj de cadre din filme făcute, nimic filmat de noi. În al doilea semestru, am avut de conceput un fel de videoclip, format dintr-un colaj muzical de trei-patru minute, pe baza căruia trebuia să facem o filmare.
Echipamentele au fost oferite de facultate?
Ne-am descurcat singuri pentru că era doar un exerciţiu de montaj. La noi a fost un proiect de grup. Soluţia a fost ideală, pentru că suntem foarte mulţi şi diverşi. Am făcut aşadar cinci echipe. În fiecare echipă erau scenarişti, regizori, operatori. Operatorii filmau, scenariştii ajutau la poveste, regizorii mai dădeau indicaţii.
Filmele studenţilor pot participa la festivaluri?
Pot. Acolo sunt oamenii cu care lucrează cel mai mult, cu care au contact. Văd evoluţia lor şi ştiu ce este de trimis. Decanul de acum, Radu Nicoară, vine din publicitate, este mai tânăr, mai activ, trimite multe filme la festivaluri. Filmele participă la festivalul CineMaIubit în primul rând. Anul acesta, a devenit internaţional. Participă şi alte facultăţi din afară, cu scurtmetraje în principal.
Ce diferenţiază filmele studenţeşti de cele profesioniste?
Studenţii sunt ca nişte profesionişti la început de formare. Nici nu stăpânesc limbajul filmic, sunt şi infantili şi puerili în idei şi exprimare. E greu ca la douăzeci de ani să coordonezi o echipă de actori şi tehnicieni şi să iasă ceva coerent.
La nivel tehnic nu există diferenţe?
Şi aici sunt dificultăţi. Bugetul este de filme de şcoală, finanţarea din partea facultăţii este limitată. Problema cea mai mare este însă, cum văd eu situaţia, la capitolul idei, substanţă. La festivalul CineMaIubit, am simţit enorm diferenţa între filmele venite din afară şi cele româneşti. Acelea erau mult mai mature ca subiect şi tratare. Eu îmbrăţişez ideea unor facultăţi din Europa care condiţionează intrarea la facultate de absolvirea unei alte facultăţi. Îţi trebuie experienţă de viaţă. Talentul cinematografic poţi să-l ai, însă e nevoie de mai multe ingrediente ca să iasă ceva. În Cehia, Polonia, acestea sunt regulile de bază ale admiterii.
Despre profesori ce părere ţi-ai format?
La fiecare curs profesorul dă tema, iar majoritatea sunt destul de deschişi în timpul anului ca să te ajute. Este foarte interesant pentru un neprofesionist. E foarte, foarte plăcut. Pe de altă parte, am remarcat lipsa e profesionalism a unora dintre ei, care nu veneau la cursuri. Pentru profesionişti, se face cam puţin, pentru că sunt aceiaşi profesori, unele cursuri sunt puerile pentru cei deja trecuţi printr-o facultate de film. Se face câte puţin din scenariu, montaj, publicitate, istoria filmului, aşa încât profesorul are meritul de a-şi face cursul interesant.
Pe aceeaşi temă:
Filme pentru studenţi, de la studenţi
|
