|
19 iulie 2007
Paraşutism de amatori
Peripeţii la înălţime cu Aeroclubul României
Alexandra Popescu
Paraşutismul se practică la noi în ţară doar ca sport sau contra cost pe bază de contract în cadrul Aeroclubului României. Aeroclubul include paraşutismul ca sport aeronautic in toate sucursalele din ţară: Arad, Baia Mare, Bucureşti, Cluj Napoca, Braşov, Craiova, Deva, Iaşi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş. Liceenii sau studenţii cu vârste cuprinse între 16 si 22 de ani, membrii aeroclubului, sau cei care fac parte din loturile judeţene şi naţionale, beneficiază de salturi gratuite.
 Mirabela Maria, studentă în anul al treilea la Facultatea de Drept, a practicat paraşutismul timp de doi ani, efectuând în total şapte salturi. Andrei Barbu, student în anul al treilea la Universitatea Politehnică, practică paraşutismul de patru ani, având 48 de salturi la activ.
La primul zbor, Andrei spune că „nu conştientizezi nimic, cel puţin nu în primul minut de stat în aer”. Mirabela, dimpotrivă, declară că în timpul primului ei salt a fost mai conştientă ca niciodată: „La primul salt a fost prima oară când am vorbit cu mine însămi cu voce tare. Mă întrebam, îmi răspundeam, mă încurajam şi mă sfătuiam de una singură”.
Pentru a putea sări, trebuie să treci testele teoretice şi practice. Printre altele, trebuie să înveţi situaţiile de urgenţă, date tehnice despre paraşută, teorii despre aterizare, cazuri de funcţionare defectuoasă a paraşutei. Testul fizic cuprinde proba de săritură în lungime, tracţiuni, flotări, alergare de viteză.
O zi obişnuită la aeroclub începe la 6 - 6:30, cu înviorarea de dimineaţă şi instructajul de zbor. „Fiecare primeşte câte o întrebare din situaţiile de urgentă. Dacă răspunzi corect, poţi să sari, dacă nu, mai înveţi”, spune Andrei. „Apoi încărcam materialele în rulotă şi mergeam la locul de start”, îşi aminteşte Mirabela. Urmează instalarea meselor de pliaj (covoare din materiale impermeabile pe care se aşează paraşuta pentru pliaj), a lunetelor, mânecii de vânt, saltelei de aterizare, iar „dacă e vreme bună, se sare imediat, însă nu înainte de ora 9”, adaugă Andrei. De ce? „Trebuie să se lumineze, să se usuce iarba, să se alimenteze avionul”.
Se sare în echipaje de maxim 12 persoane, plus instructorul de zbor. De la înălţimi de 1.200, 1.500, 2.000 de metri şi mai mult, se execută salturi tematice: „Fiecare are în timpul saltului de efectuat un exerciţiu”, declară Andrei.
 Problemele care pot apărea în timpul saltului sunt variate, însă cel mai frecvent se încurcă suspantele paraşutei din cauza pliajului sau a răsucirilor din timpul deschiderii.
Andrei spune că el niciodată nu pliază singur, iar verificările se fac la fiecare etapă de câte un instructor. „Eu am avut o singură dată ceva probleme, dar nu foarte grave. Mi s-au încurcat puţin suspantele, dar m-am rotit în sens invers ca să scap. O prietenă a fost însă rănită o dată din cauza pliajului. A aterizat arsă pe tot piciorul”, spune Mirabela.
Andrei a avut o problemă mai serioasă: „Am greşit poziţia în timpul căderii libere, am depăşit timpul de cădere şi am deschis in evoluţie. A fost vina mea.”
Primele 8-12 salturi se fac cu paraşuta automată. Trecerea la cea comandată depinde de evoluţia personală.
Ştef Adel, comandantul Aeroclubului Dacia Deva, dă informaţii despre tarife. Astfel, de la 1.000 de metri, cu paraşuta de tip Manta, preţul este de 17 euro pe salt, iar cu paraşuta de tip Parafoil, 18 euro. De la 1.500 de metri, 23 şi 24 de euro, de la 2.000 de metri, 28 şi 29 de euro, de la 2500, 34 şi 35, de la 3.000, 39 şi 41.
Tarifele sunt valabile pentru zborul cu avion de tip An 2. Cu avionul Wilga 35, la 1.000 de metri, preţul este de 19, respectiv 21 de euro, la 1.500, 26 şi 27 de euro, la 2.000, 33 şi 34 de euro, la 2500, 40 şi 41, iar la 3.000, 47 şi 48.
La acestea se adaugă închirierea paraşutei, cu 6 euro pe salt la paraşuta de tip Manta şi 7 euro la paraşuta de tip Parafoil. Plierea costa 3 euro, pregătirea teoretică şi fizică este 30 de euro, iar ora de zbor cu avionul AN2 ajunge la 336 de euro pentru 12 persoane. Preţurile sunt mai mici însă pentru sportivii aeroclubului: „Eu plătesc mult mai puţin, pentru că am brevet şi legitimaţie de paraşutism”, declară Andrei.
Ştef se mândreşte cu performanţele aeroclubului. El menţionează reuşitele băieţilor vicecampioni la acrobaţie şi aterizare punct fix, sau ale lui Szechely Timeea, studentă în anul al doilea la ASE, membră a lotului naţional. Aeroclubul are trei categorii: începători, antrenament şi performanţă.
|
