Publicitate

Ştiri 100% studenţeşti

Studenţii şi afacerile lor profitabile

Ioana Pavel

Tricouri, hanorace, adidaşi, ceasuri de mână, parfumuri sau celulare hands-free… acestea sunt doar câteva din lucrurile pe care le vând studenţii din Regie.

Aceste semi-afaceri au devenit atât de cunoscute printre studenţi, încât puţini sunt cei care nu au auzit de ele. Mulţi studenţi chiar cumpără cu regularitate de la colegii lor afacerişti.

Oricine are drum prin Regie poate vedea cu uşurinţă afişele lipite pe stâlpii din faţa caminelor sau la vizier. Sunt imposibil de ignorat. Majoritatea încep cu  “Vând..” apoi sunt enumerate produsele sau serviciile de care eventualul client poate beneficia la “un preţ profitabil”.

În josul paginii se gasesc datele de contact, de regulă unul, două numere de telefon sau o adresă de email. Unele afişe includ si adresele unor website-uri unde pot fi găsite poze ale produselor oferite spre vânzare.

Majoritatea comercianţilor spun ca au început acest gen de afacere stimulaţi de cunoştinţe ce aduceau frecvent îmbrăcăminte si alte produse din srăinătate. Ei spun că toate articolele sunt sută la sută originale.

Un student care  vinde haine aduse de un prieten din Italia şi care a insistat să-şi păstreze anonimatul, mărturiseşte: „Am început afacerea asta din lipsă de bani. Cumpăr hainele la un preţ mai mic şi le vând mai scump ca să am şi eu profitul meu”. Arghire Seby, student în anul al treilea la Universitatea Politehnica, administrează un site de profil. Arghire spune că a început afacerea asta în urmă cu câteva luni şi deocamdată nu vede nici un motiv pentru a renunţa sa vândă în continuare haine, parfumuri şi ceasuri în Bucureşti şi Slobozia.

Un alt student, care a refuzat să se identifice, mărturiseşte: “În general, treaba asta stă cam aşa:  un student, care are  un prieten sau o cunoştinţă care aduce bunuri din afară, le cumpără la un preţ minim şi le vinde cu un adaos de zece dolari, profitul lui pentru fiecare produs. Oricum, nu iese niciodata în pierdere, clienţi se găsesc mereu”. Preţurile produselor de firmă sunt aproape cu 30 la sută mai mici decât în magazin.

De exemplu, o pereche de pantofi sport originali, dintre cei mai căutaţi, costă între 150 şi 200 de lei noi. Un parfum Dolce & Gabanna la 100 ml costă 100 de lei iar tricourile Nike sau Puma se vând de la 80 de lei în sus. “E foarte important pentru mine să am o slujbă cu un program flexibil pentru că nu suport să fiu constrâns de un program fix, aşa că această mică afacere e cel mai potrivit lucru pentru că imi oferă multă libertate şi în plus, mai apuc să mă duc şi la cursuri”, spune Arghire.

Studenţii afacerişti spun că nu ştiu nimic despre provenienţa acestor obiecte, doar că sunt aduse din ţări precum Germania, Italia, Spania sau China. Şi nici nu vor să ştie mai multe despre drumul pe care îl fac produsele până să ajungă în România. E posibil ca aceste obiecte să fie furate? Nu se ştie  nimic exact, studenţii afacerişti interoghaţi spun că au adoptat o politică de genul „nu întreba că nu-ţi spun”. În plus, mulţi dintre aceşti studenţi ştiu că activităţile comerciale sunt interzise în cămine, dar nu le pasă de acest lucru şi se pare că nici autorităţilor.

„Toţi studenţii au semnat un contract la începutul anului, cu administratorul căminului în care s-au cazat, unde este foarte clar stipulat faptul că studenţii nu au voie să desfăşoare nici un fel de activitate comercială în incinta căminului” a spus Mihai Jijie, asistentul de poliţie din Regie. Ingenioşi, unii studenţi au găsit şi alte metode de a face bani cum ar fi: decodează telefoane mobile, printează documente sau spală haine contra cost cu maşinile de spălat personale.

“Am maşină de spălat din primul an de facultate. Când am venit în cămin, asta era deja o afacere cunoscută, aşa că nu am văzut nici un motiv pentru care să nu încep şi eu. Preţul meu este patru lei pe încărcătură. Ştiu că este mai scump decât în alte locuri dar folosesc doar detergent scump şi balsam de rufe. Aşa îmi păstrez clienţii mulţumiţi şi fideli,” spune Vlad Vasluianu, student în anul al treilea, locatar al campusului din Regie. “Căştigul meu este echivalentul unei burse, adică aproximativ 200 de lei,” a adăugat Vlad.

Ultimul număr tipărit (mai 2007, format PDF):