|
Să nu fim spectatori la ce ni se întâmplă!
Cristina Mazilu
Într-un articol precedent numit “Politicienii români îi lasă reci pe studenţi”, The Bullet atrăgea atenţia asupra dezinteresului general afişat de tânăra generaţie faţă de cele ce se întâmplau în acele momente pe scena politică românească.
În acele zile, ex-actualul-viitorul-fost-actual preşedinte” Traian Băsescu era în conflict cu premierul Tăriceanu, precum şi cu o parte din parlamentari. Cu toate acestea, nu fusese încă suspendat din funcţie.
În acea perioadă, reacţia studenţilor la întrebări legate de situaţia politică din ţară trăda plictiseală şi dezinteres. În urma deciziei a 322 de politicieni, toţi românii, inclusiv studenţii cei plictisiţi, au ajuns, cu sau mai degrabă, fără voia lor, parte a unei istorii negative. Într-o zi, ceea ce noi am urmărit în direct la televizor va apărea în paginile manualelor de istorie.
Elementul cel mai important din toată povestea suspendării, nu a fost însă, contrar aşteptărilor, punerea în umbră a lui Băsescu, nici situaţia incertă afişată pe plan internaţional de România, nici referendumul din 19 aprilie sau rezultatele acestuia. Toate acestea s-au constituit în efecte secundare ale unui lucru mult mai important: faptul că trăim într-o ţară care are Curte Constituţională, dar nici un fel de Constituţie, cel puţin nu una respectată şi ascultată.
Traian Băsescu a fost suspendat, în ciuda regulilor constituţionale şi în pofida opiniei Curţii Constituţionale, care nu a găsit o bază reală pentru acuzaţiile ce i s-au adus. Importanţa fundamentală a vieţii într-un sistem constituţional face referire la faptul că există reguli şi proceduri şi că drepturile oamenilor sunt garantate.
Cu toate acestea, acţiunea Parlamentului a demonstrat că principiile a 322 de persoane prevalează celor avute de 22 de milioane. Şi asta şi pentru că, la fel ca şi studenţii plictisiţi, mulţi români nu dau doi bani pe politică. Dacă vom continua în această situaţie de nepăsare generală, vom perpetua o situaţie bolnavă, într-o democraţie în care 300 şi ceva de oameni sunt mai egali decat douăzeci şi ceva de milioane.
Politica nu ar trebui să facă referire la câteva sute de politicieni, ci la câteva milioane de oameni. Mai pe scurt, la noi. Şi mai pe scurt, şi la noi, studenţii! Interesul este primul pas pentru implicare şi schimbare.
Iar dacă studenţii vor înţelege asta, anul viitor, The Bullet va aborda această problematică dintr-un unghi diferit, acela al implicării generale şi generalizate.
|
