Publicitate

Ştiri 100% studenţeşti

Scriitor debutant în lumea comercialului de toate zilele

Ioana Pavel

Marius Ianuş, Călin Torsan, Violeta Neamţu, Ionuţ Chiva şi Ruxandra Novac sunt doar unii dintre "scriitorii noii generaţii": poeţi, romancieri şi critici ale căror lucrări au apărut în ultimii ani. Cei mai mulţi dintre ei susţin că au început să scrie din copilărie sau adolescenţă şi că au fost încurajaţi de prieteni apropiaţi sau părinţi să-şi urmeze vocaţia.

Violeta Neamţu are 24 de ani. Romanul ei de mici dimensiuni, "Propoziţia roşie", a fost publicat în urmă cu puţin timp. "Nu ştiu care este definiţia talentului literar. Nu ştiu nici dacă eu însămi am talent. Am început să scriu de când eram mică. Îmi aduc aminte că am simţit nevoia să scriu într-o zi când, în timp ce stăteam într-un fotoliu, am auzit nişte voci. E foarte posibil ca acelea să fie vocile vecinilor mei, dar ştiu că acela a fost momentul de inspiraţie care m-a făcut de atunci să-mi imaginez tot felul de poveşti în timpul nopţii şi m-a determinat să le şi aştern pe hârtie. Şi aşa, scrisul a devenit din ce în ce mai important pentru mine", spune Neamţu.

Marius Ianuş are la activ deja mai mult de şase volume de poezie, printre ele: "Hârtia igienică", "Ursul din container - Un film cu mine însumi", "Ianuş dansează" şi cel mai recent "Ştrumfii afară din fabrică". Unii critici l-au numit ca fiind cel mai bun scriitor al tinerei generaţii.

"Îmi amintesc că în clasa a noua am dat primul extemporal la matematică. Eu şi un prieten am luat cea mai bună notă, 9, din nefericire pentru restul clasei - care au luat toţi note foarte mici. Profesoara m-a bănuit că am copiat, pentru că lucrarea mea semăna foarte mult cu cea a prietenului meu. Ceea ce nu ştia e ca atât eu cât şi el participasem şi câştigasem premii importante la concursurile de matematică locale şi judeţene, înainte ca ea să ne devină profesoară. Cred că acesta a fost momentul care a cauzat înstrăinarea mea de matematică şi apropierea treptată de literatură", spune Ianuş.

Fiecare scriitor îşi descoperă talentul în felul lui, dar în general asta se întâmplă în adolescenţă. Călin Torsan are o părere radicală în ceea ce priveşte talentul literar: "Aptitudinea de a scrie poezie sau proză este o facultate a creierului. Un soi de memorie retroactivă, asemănatoare cu sindromul Alzheimer. Sindrom ce adună amintiri mai vechi şi le plasează în prezent".

Sindromul Alzheimer reprezintă o dereglare progresivă a creierului care poate distruge treptat memoria şi împiedica individul de la a învăţa, a raţiona, a face judecăţi, a comunica şi presta activităţile zilnice. Torsan mai spune că " talentul literar are de-a face cu o mare sensibilitate şi cu capacitatea de a asocia lucruri care, aparent, nu au nimic de-a face unul cu celălalt."

Scriitorul susţine că a vrut dintotdeauna să scrie un roman însă ceea ce l-a împiedicat a fost imposibilitatea de a conecta situaţii şi caractere imaginate. În cele din urmă, a descoperit că reuşise. Astfel a fost publicat pentru prima oara în 2004 în antologia literară "Povestiri mici şi mijlocii" iar în anul următor a reuşit să scrie şi să îşi publice primul sau roman, "Şcoala de martiri".

"Cred că e păcat să nu publici ceea ce scrii. Îţi risipeşti talentul", spune Torsan. Ianuş împărtăşeşte aceeaşi opinie: "E ca şi cum nu ai împărtăşi cu nimeni punctele tale de vedere asupra vieţii cu nimeni. Comunicarea este o nevoie fundamentală a fiinţei umane" spune el.

Cei mai mulţi scriitori care se află la început de drum sunt ajutaţi în diverse moduri pentru a publica. Torsan l-a cunoscut pe Sorin Stoica, scriitor român ce avea deja publicate două cărţi în momentul în care cei doi s-au întâlnit. Aşadar Stoica l-a prezentat pe Torsan editorilor de la "Curtea Veche".

Marius Ianuş spune cu mândrie că a avut norocul să fie admirat şi ajutat de scriitori minunaţi ca Mircea Cărtărescu, Paul Cernat, Daniel Cristea Enache sau Mihai Iovanel. Pentru Violeta Neamţu însă, lucrurile nu au fost atât de simple, şi nici atât de ieftine: "Nu m-a ajutat nimeni să public. M-am dus singură şi am bătut la uşile editurilor, le-am trimis mail-uri. Editura "Eminescu" a fost singura care a acceptat să îmi publice cartea. Nu e uşor să fii publicat la o editură prea cunoscută, pentru că din dorinţa de a avea caştiguri cât mai mari, se cer manuscrise cât mai comerciale".

Neamţu a trebuit să scoată din buzunar aproape 3.000 de lei pentru 300 de copii. "După vânzarea cărţilor, am reuşit să recuperez 600 de lei şi am primit şi câteva copii pentru mine, conform contractului" spune ea.

Dacă au publicat unul sau mai multe volume, scriitorii primesc oferta de a-şi citi creaţiile proprii la anumite posturi de radio, însă fără a avea beneficii materiale consistente. "În urma vinderii cărţilor, m-am ales cu 300 de lei, o sumă foarte mică, având în vedere că e tot ce am primit dupa ce s-au vândut toate volumele din rafturi", spune Călin Torsan. Vânzările sunt mici şi editorii fac eforturi minime să facă reclama cărţilor.

În câteva cazuri, scriitorii se văd nevoiţi să semneze contracte în care drepturile lor sunt foarte puţine, iar puterea lor de negociere nu are nici un efect, "decât dacă ai câştigat un premiu important în domeniu, şi numele tău e unul cunoscut", specifică Ianuş.

Ultimul număr tipărit (mai 2007, format PDF):